Pentru unii, Zoia Alecu va insemna mereu nu atat o  reprezentanta, cat o eroina a genului folk, si mai voi explica imediat. Am cunoscut-o in zorii genului: svelta, rebela, cu o anumita duritate afisata, distantzata de dulceatza Marcelei Saftiuc, dar cu glasul de o stralucire unica si o intindere inca neegalata. Camarada desavarsita, colega ireprosabila, nu a avut  proptele nici la ministerul culturii, nici in televiziune, locurile ei de manifestare fiind concertele si difuzarile radio, dupa noroc.. Pe langa ele, bineintzeles, agapele prietenesti, destul de exclusiviste, unde se intalneau grei de talia lui Nicu Vladimir,  Ciabi Zaharia, Doru Stanculescu, folksingeri  integrali intre care Zoia si-a castigat locul ei, nedisputat. A fost si a ramas in epoca  singura artista folk totala, interpreta, compozitoare si textiera deopotriva, la un nivel ratificat.

    Viatza era grea pentru artistii vrednici de acest nume, impinsi de soarta sa spuna adevarul  chiar impotriva intereselor proprii. Iar acest mers contrar liniei generale si insusi succesului personal facea ca nu doar oficialitatea sa fie ostila, ci cateodatai si familia. Drept consecintza, eram lipsitzi de ajutor din singurul loc unde ne puneam sperantza. Si ce era acel mare sprijin asteptat ?  De multe ori, doar o sarmana chitara ! Zoia a descoperit  solutzia eroica, atingandu-si visul cu un pretz surprinzator si impresionant. Ma folosesc acum de o marturisire a ei confidentziala, dar imi asum riscurile ca o datorie de constiintza. Da, pentru a obtzine cele o mie-doua de lei cat costa atunci un instrument decent, Zoia si-a vandut sangele. A tot mers la un centru de recoltare si a tot sangerat pana a adunat suma necesara. Daca n-ar fi facut nimic altceva, acest devotament extrem, acest radicalism in atasamentul fatza de muzica ar mentziona-o mereu, cu glorie, de-a lungul istoriei genului !

    Si cureaua s-a tot strans, pana ce multzi au parasit corabia, unii pentru a se ocupa de altceva, altzii spre a-si implini vocatzia de ciocoi, lingai, jegoase presuri. Zoia a trecut de la folk la rock si nu peste mult a plecat in strainatate cu Sfinx Experience. Evolutzia in trupa  si exigentzele noului gen  i-au modificat sensibil tehnica vocala. A continuat sa compuna si sa scrie versuri, dupa cele mai multe pareri fiind plasata cu ingratitudine pe planul doi in cadrul grupului. Fiindca realitatea este ca Sfinx Experience facea succes cu vocea ei, cu piesele ei si mai ales cu cuceritoarea ei aparitzie.

    In urma incetarii activitatzii grupului, a trecut la indrumarea tinerelor talente ca membru in diverse jurii si indeosebi predand canto. Cu putzin timp in urma, dovedind inspiratzie si bun gust, Ovidiu Comornic i-a  produs, prin casa si studioul de productzie OVOMUSIC, CD-ul 'Vino aici'. Sunt piese mai vechi si mai noi, variate stilistic in functzie de data conceperii si interpretate toate, bineintzeles, in tehnica vocala de acum, cu inflexiuni uneori infeudate modei si modelelor. Intr-adevar, ceea ce as reprosa materialului este "tradarea" relativa a manierei folk , si nu doar ca stil de interpretare, ci si in structurarea orchestratziilor. Discutand acest aspect cu Gheorghe Emanuel, alias Fisa, aranjorul de facto al melodiilor, mi-a explicat ca si lui i se pare asa, dar ca Zoia i-a cerut in mod expres improvizatzii si formule ritmice rock. Sigur, preferintzele mele pot fi foarte bine invechite, caci ne aflam deja in meta-folk si nimeni nu mai stie pe unde sunt zapezile de mai-an.

    Selectzia pieselor s-a facut cu atentzia meritata de finalizarea unei etape. Ascultatorul va intalni multa fragilitate, multa delicatetze si sensibilitate, o expresivitate acuta si o fortza de comunicare ridicata direct din adevarul vietzii. Simtzi tot timpul ca stai de vorba cu o persoana in carne si oase, asemeni tzie, ca itzi vorbeste cineva ce trebuie luat in serios. Nici urma de fasoane, de melisme ori alte platitudini  din aria divertismentului.

     Ca totdeauna, Gh.Emanuel este la inaltzime cu orchestratziile, urmarind liniile melodice cu fidelitate si discretzie.

     Reusita incontestabila pe ansamblu, albumul produce o satisfactzie de acea natura anume ca nu ai vrea nimic altceva  -  decat  sa se repete.

Horia Stoicanu