( Prezenta atentzionare reia in introducere mentzionari din  articolul "Banii si onoarea", publicat in revista  PROTECTZIA  CONSUMATORULUI, Nr.22 din 27.12.2001).

    Cunocut mai ales in calitate de compozitor, profesiunea mea de baza este filologia, iar in acesta directzie consider ca principala realizare este rescrierea integrala in romana moderna a capodoperei cantemirene Istoria ieroglifica. Cartea a aparut la Bucuresti, in martie 2001 (ISBN-973-99026-6-9), prin grija editurii ALMA-TIP. Influentze oculte au determinat  totala ei ignorare in cronicile literare. Si asta in pofida demersurilor mele la numeroase reviste, inclusiv o vizita la Nicolae Manolescu, fost profesor al meu, la sediul Romaniei Literare.

    S-a facut in schimb mult tam-tam in jurul unei versiuni ulterioare, datorate editurii Gramar si tandemului I.Marinescu-G.Pienescu. In tot timpul campaniei lor publicitare, pe langa asertziunile infantile cu care in special I.Marinescu m-a gratulat, s-a incercat acreditarea ideii ca cele doua lucrari ar fi aparut simultan. Rescrierea d.lui G.Pienescu a survenit insa la luni bune in urma versiunii Stoicanu, cum si in ce conditzii urmand sa se vada.

    Situarea in timp a tiparirii primei forme (generice) se poate depista usor prin faptul ca am organizat lansarea la Casa Eliad, cu acel prilej dand si un concert cu grupul Pas-parol, in cadrul caruia ii aveam colegi pe pianistul Mircea Iliescu si pe doctorul Bogdan Dutzu. Au primit exemplare cu autograf atunci numerosi oameni publici, intre care arh.Sorin Minghiat, poetul George Stanca, actorul Florian Pittis, cantautorul Doru Stanculescu, etc.

    De bine de rau insa, pana in aceasta vara (2006) lucrarea mea aparea printre notele ce mi se dedica pe Internet. Apoi, printr-o mistificare kafkiana a realitatzii, ea a disparut nu doar din articolele despre mine, ci si din lista de volume publicate de editura ALMA-TIP, ba chiar si dintre studiile prefatzatorului Mircea Colosenco. Desigur, nu tot asa sta treaba si in privintza variantei Pienscu, om ce apare astfel, prin omisiune, nu doar cel dintai, ci si SINGURUL rescriitor al Istoriei Ieroglifice.

    Cunoscandu-l pe editorul I.Marinescu de batran liliac al cotloanelor politice, mi-am luat minime masuri in privintza stabilirii prioritatzii in timp a lucrarii mele, prin publicarea articolului explicativ "Banii si onoarea" , aparut in revista... " Protectzia consumatorului" (nr.22 din 27.12.2001), singura ce i-a acordat gazduire ( cu acest prilej reinoiesc multzumirile catre redactorul sef Ilie Stoian), ca un drept de aparare acordat consumatorului de cultura. Cei interesatzi il pot consulta in colectzia publicatziei amintite. Deocamdata n-am timp sa-l transcriu, dar de se va ivi un ragaz, o voi face spre multzumirea curiosului cititor.

Nota:

In urma aparitziei online a randuriulor de fatza, situatzia s-a remediat si mentzionarea primei versiuni a Istoriei ieroglifice, ca "traducere si adaptare in romana moderna", a reaparut pe Internat. Dar stai si  te intrebi: cine decide asemenea masinatzii ?