ROMANIA IN FATZA AMENINTZARII NUCLEARE

    Chestiunea importa pentru acest site  din punctul de vedere al  Romaniei. Tzara noastra este confruntata cu problema incepand  chiar cu atacul asupra Hiroshimei, de altfel impreuna cu Germania si celelalte state favorabile Axei. Motivatzia smintita a bombardarii celor doua orase japoneze, cum ca astfel razboiul ar fi fost scurtat, produce inca si acum un teribil sentiment de insecuritate. De la acea data, orice  confruntare internatzionala poate fi decisa astfel aproape inainte de a incepe, prin justificarea ca …  au fost evitate pierderi suplimentare. Suplimentare fatza de orice cost, bineintzeles. Nimic surprinzator daca si Europa ar fi fost tratata in acelasi mod, indeosebi daca se ia in considerare bombardamentul englez (RAF)  asupa Dresdei. Amintim ca atunci s-a lansat cate o bomba clasica pentru fiecare doua persoane, temperatura atingand in centrul orasului 1600 grade centigrade.

    De altfel, Bucurestiul si Ploiestiul aveau experientze proprii rauvestitoare.

    In epoca razboiului rece, Roamnia a stat sub umbrela armamentului atomic sovietic. Pe de o parte am avut parte de radiatziile accidentelor nucleare rusesti, pe de alta puteam fi executatzi ca aliatzi ai dusmanilor Occidentului.  Atunci, prin Occident se intzelegea intreg spatziul “euro-atlantic”, cu toate resursele lui militare, denominatzie sustzinuta cu disperare si azi, dar pe care ridicarea Europei o va face imposibila.

    In anii ceausimului s-au pornit lucrarile la centrala Cernavoda, nici azi definitivate.In lipsa unui sistem eficace de aparare, instalatzia poate constiui oricand o tzinta. Parca spre a mari sansele unei atari catastrofe, s-a cedat americanilor baza Kogalniceanu, aflata la o aruncatura de batz.

    Exprim aici adancul regret ca marile resurse de care am beneficiat la un moment dat nu au fost utlilizate pentru realizarea unei fortze proprii de descurajare nucleara.

    Desigur, multzi vor ridica din sprancene la asemenea afirmatzie, dar ii asigur ca Romania avea toate mijloacele necesare, de la cercetare la resurse  financiare si productzie fizica de apa grea. De am fi dispus de asemenea arma, greu s-ar fi imaginat pradarea nemaipomenita a tzarii de dupa 1989, cea mai atroce jefuire dintre multele cu care istoria ne-a indatorat.

    S-ar fi gandit de doua ori inainte acea aliantza post-Malta, americano-ruso-anglo-israelo-olando-francezo-austro-ungara, ca sa nu mentzionez decat constituentele operative.

    Cand cineva ar aduce in discutzie aspectul moral al unui asemenea deziderat, ar trebui sa se gandeasca la felul cum au procedat altzii. Caci intr-adevar altzii au pornit tavalugul. Se credea ca, dupa tradarea sotzilor Rosenberg, America si URSS vor fiintza ca singurele  puteri inarmate atomic, avand a tzine cu sfintzenie tratatul de neproliferare si luptand ambele “pentru pace” . Dar ambitziile Israelului au daramat rapid acest fragil echilibru. Evreii au castigat suprematzia in America inca din anii 30 ai secolului trecut, ultima zvacnire de suveranitate a marelui stat avand loc sub administratzia lui J.F.Kennedy. De altfel, pretentzia lui de a actziona in linia intereselor americane, si nu a celor israelite, i-a adus sfarsitul.

    J.F.K. s-a aflat in permanent conflict cu Ben Gurion, presedintele evreu cerand neincetat o dotare atomica, iar cel american refuzand-o constant cu gandul la echilibrul precar din Orientul Mijlociu si la raspunsul imprevizibil al URSS. Criza cubaneza a exacerbat tensiunile. Este foarte probabil ca, orice s-a spus ulterior prin propaganda, retragerea rusilor din Cuba sa fi survenit in urma unei intzelegeri in  privintza viitorului militar al Israelului, ca tzara neinarmata nuclear. Nu de bazele din Turcia si … Italia se temeau sovieticii, ci de amenintzarea unei structuri noi si periculoase in grad extrem – Iudamerica. Ben Gurion a mers chiar pana acolo incat, la cererea americana de a se verifica instalatzia de la Dimona, a construit o fabrica falsa si doar pe aceasta a binevoit sa o supuna inspectziei. Dupa asasinarea lui J.F.K. si prabusirea suveranitatzii americane, urmatoarele guverne SUA au acordat Israelului o asistentza practic nelimitata. S-a creat astfel un dezechilibru major in Orientul Mijlociu, cu nasterea unei anumite arogantze si suscitarea de ambitzii martziale evreiesti . Ele au condus la Razboiul de 7 zile, cu nefastele lui consecintze resimtzite pana azi. Tot de atunci dateaza ostilitatea cvasitotala a lumii arabe fatza de SUA, la nivel popular. America mai plateste pe deasupra pacea cumparata cu Turcia si Egiptul, ba si cu Iordania, in beneficiul Israelului. Miliarde peste miliarde anual.

Si tot America achita incalculabilul pretz al descalificarii intelectuale, ca principal promotor al teoriei holocaustului interpretate ca adevar papal, infailibil.

    Roamania de azi are mari si justificate legaturi cu chestiunea, prin prisma relatziilor bilaterale cu SUA si Israelul in primul rand, dar si ca indatorire exprimabila diplamoatic cu privire la starea « globala » a omenirii.

    Israelul si SUA trebuie sa nu uite ca tzara noastra a fost vreme de ani lungi singura din Europa rasariteana care a recunoscut statul evreiesc. Fatza de modul cum ni se raspunde, o repozitzionare n-ar fi imposibila. Apoi, eforturile noastre de a realiza o destindere in Orientul Mijlociu sunt arhicunoascute, desi lipsite de succes. Suntem astfel indreptatzitzi la a pretinde un tratament onorabil. Dar America ne administreaza devastatoarea actziune a FMI si Bancii Mondiale. America ne ucide cetatzenii pe drumuri chiar in tzara noastra si refuza sa  extradeze  criminalii. America pretinde sa ne impuna politica interna prin ingerintze fara perdea ale ambasadei ei la Bucuresti.

    Cu Israelul avem la ora actuala tratate oneroase, in special in cadrul contractelor militare. Avem de asemenea un contencios inca nepronuntzat referitor la extradarea criminalilor securisti evrei refugiatzi acolo.  Avem a cere reparatzii financiare pentru rolul israelitzilor politruci in cadrul genocidului comunist, precum si pentru conditziile de munca si rezidentza"shebagoym" impuse muncitorilor nostri din Tzara Sfanta. Avem apoi fonduri considerabile emigrate ilegal tot acolo si ne confruntam cu atacuri de genul raportului Tismaneanu ( o sfidare nerusinata a anitibolsevismului),  ori al celui contrasemnat de « luptatorul pentru pace medaliat Nobel », numitul ElieWiesel.

    Cum am indurat atatea, vor spune altzii, treaca si acestea de la noi. Dar lucrurile nu sunt asa simple daca ne asezam intr-un plan mai larg. Ce perspective avem, o data cu intreaga regiune, din punctul de vedere al amenintzarii nucleare ? Ca si intreaga Europa, ca si intreaga umanitate, asteptam  sumbre evenimente.

    Politica post-ceusista ne-a situat intr-un filo-americanism extrem, de natura fostului pro-sovietism. Corolarul este o politica lipsita de discernamant fatza de Israel. Nesfarsita  vanitate a acestui stat, cuplata cu o dorintza bolnavicioasa de putere si cu  temerile dureroase in privintza viitorului sau, a impins SUA in actualele razboaie din Afganistan si Irak. In mod bizar insa, soldatzii trimisi sa lupte « pentru democratzie » nu numara in randurile lor curajosi osteni israelitzi, de calitatea celor ce au devastat recent neajutoratul Liban. Pe acolo gasim insa romani pusi sub comanda straina, botezatzi cu referire la mitul ridicol al lui Dracula, tratatzi cel mult cu indulgentza si avand statutul trupelor de auxiliari din armatele imperiale romane.

    Se intampla insa ca in vremea din urma, sub administratzia Bush, America pretinde sa salveze lumea de restul omenirii. Alte state, cu nu mai putzin licite aspiratzii de autoaparare, cauta sa se inarmeze atomic pentru a raspunde amenintzarii straine. Precum vedem, Coreea de Nord tergiverseaza inspectzia la instalatziile sale si nu da semne ca ar fi dispusa sa renuntze la ele. Asta in pofida opozitziei internatzionale cvasiunanime.

    Iranul a facut pasi mari spre realizarea bombei nucleare proprii. Israelul, vazandu-si periclitat statutul de fortza prevalenta si temandu-se sa nu fie “aruncat in mare”, cum tot amenintza tzarile din jur, cheama disperat la actziune armata ONU. Participantzii evrei de anul acesta la concursul de muzica lejera Eurovision propun o piesa intitulata macabru « Push the Button ! »

    Dar in ultima instantza, vor zice elegantzii, ce daca Iranul ar fi pus la pamant cu tot cu bomba lui atomica ? Din pacate, urmarile ar avea intr-adevar caracterul unei urgii. Lumea musulmana, mereu blamata pentru extremism, terorism, fundamentalism criminal, etc, exista acolo unde a asezat-o Dumnezeu - nu degeaba. Tzarile arabe, cu civilizatzia, cu cultura, cu puterile lor mici-mari, constituie izolantul ce impiedica o scurtcircuitare finala.

    Daca vor fi distruse ca urmare a ravnirii resurselor lor naturale, cu o lacomie neegalata in amploare decat de orgoliul iudamerican, precum si de lasitatea generala, omenirea va avea de facut fatza atingerii directe intre fortzele  planetare. Atunci nu se va mai opune nimic contactului dintre Europa, care va fi tarata inevitabil in conflagratzie, si ceea ce va conta la ora respecitva ca putere opusa. Atunci ne vom izbi cu totzii cu capul de Zidul Chinezesc. Si nimic nu garanteaza ca Rusia nu va concede pana la urma sa il consolideze. La fel si India, ce se ridica.

    Atitudinea Romaniei trebuie in consecintza sa se inscrie pe un traiect ce ar descuraja asemenea perspective. Ramane de datoria diplomatziei noastre sa imaginze strategia optima. Din nenorocire, politicienii romani sunt mai totzi indatoratzi  diverselor mesonerii si supusi ordinelor lor exprese, de indeplinirea carora le depind  scaunele. Atunci de unde curajul forjarii unei politici externe independente, responsabile fatza de destinul neamului nostru ?

    Un singur raspuns : numai de la tine, bunule cititor. Numai tu, cu cata bruma de puteri ai, potzi exercita asupra strutzocamilei politice o presiune care sa contracareze dictatul strainatatzii. Numai tu o potzi sili sa reprezinte interesele tale, nu ale altora. Infine, numai tu cu ai tai potzi face ceva  imediat, dezamorsand aceasta adevarata bomba atomica pusa deja la temelia casei tale : tradarea celor mari.

     Iar dupa aceea vom decide daca vom actziona diplomatic, sau asa cum ne invatza mereu Balcescu, prin propriile arme, nucleare la nevoie.